• English
  • Romana

From MALTA, with love...

În 24 Iulie 2016 am primit cele mai frumoase vești din viața mea. Îndraznesc să spun că aceste vești au fost neașteptate.

Cu două zile înainte, navigam pe net și am găsit o pagină numită “ Copiii niciodată uitați ai României”. Numele acestei pagini m-a făcut instant curioasă, și am intrat pe pagină să văd despre ce e vorba. Am observat că era dedicată acelor români care erau adoptați și care căutau informații despre familiile lor biologice. M-am uitat de sus pâna jos și înapoi și eram uimită de numarul mare de rezultate pozitive pe care pagina, îl avea. Am remarcat multe căutări încununtate cu succes, ale acestor familii. Am decis să îmi încerc norocul și am trimis povestea mea, miercurea 22 Iulie 2015.

Am fost întotdeauna curioasă în ceea ce privește familia mea biologică. Vroiam să știu dacă mai trăiesc. Am primit un răspuns 10 minute mai târziu din partea Ileanei Cunniffe Baiescu, fondatoarea paginii, o doamnă româncă, adoptată în Irlanda cu ceva ani în urmă. Mi-a promis că în ziua următoare va suna autoritățile din Cosula, satul din care sunt eu, și avea aproximativ 3000 de localnici. În ziua următoare nu am vorbit cu Ileana, dar m-a sunat vinerea în 24 la 10:20 seara, ca să-mi spună că mi-a găsit familia.

Nu-mi venea să cred și primul lucru pe care l-am făcut a fost să fug până în dormitorul părinților mei să le dau vestea. Adormiseră deja și nu prea înțelegeau ei despre ce era vorba. Știau că am trimis un mesaj pe internet în ideea în care îmi voi găsi familia, dar adevărul era că ei nu credeau ce ziceam eu.

Se pare că Ileana a reușit să îmi găsească familia nu prin autoritățile locale ci prin facebook. A devenit membru al unui grup numit Cosula. A început să vorbească cu o femeie care era membru a aceluiași grup și i-a dat detalii despre povestea mea. La început această femeie nu a recunoscut numele (din moment ce eu știam doar numele surorii mele, numele tatălui meu și a mamei mele) dar când a văzut poza tatălui mei (făcută de părinții mei adoptivi cand au venit în Romania) l-a recunoscu imediat și i-a spus Ileanei, că știa despre ce familie era vorba. Am aflat că era una dintre profesoarele surorii mele și ținea legătura cu familia mea.

Două luni mai târziu, după ce familia mea a fost găsită, tatăl meu biologic a venit în Malta ca să ma întâlnească. A stat o săptămână cu tatăl și mama mea. A venit împreună cu soțul surorii mele pentru că eu nu vorbesc româna. După două luni am plecat în România să îmi întâlnesc și restul familiei. Eram așa entuziasmată! Vorbesc cu surorile mele în fiecare zi pe facebook și îl sun des pe tatăl meu. Am reușit să învăț puțină romană dar mai trebuie să o șlefuiesc puțin!

Ca să închei, aș vrea să le transmit un mesaj celor adoptați și care sunt interesați să își găsească familiile biologice. Nu vă fie frică să vă folosiți de pagina “ Copiii niciodată uitați ai României” . Ileana este acolo să vă ajute și este o persoană de încredere. Când vă veți găsi familile biologice nu veți mai vrea să vă despărțiți de ei! Este o experiență unică. Fiecare persoană are dreptul să își caute rădăcinile și această pagină vă oferă asta pe o tăviță de aur!